PROGRAM PROVIZORIU

Conferința „ADICȚIILE- Punți între Teorii, Cercetări, Studii de caz

Abordări multidisciplinare”

5 – 7 aprilie 2019- Brașov- Sălile de conferințe Europa a Hotelului Aro Palace 5*

Vineri – 5 aprilie 2019

Interval orarPrezentăriSăli
9.00 – 11.00Deschidere oficială cu prezentări de lucrări a  key note speakears

Prof. univ. dr. Răzvan Andronic, Univ. Spiru- Haret Brașov

Conf. univ. dr. Emilia Oprișan, Univ. din București

Conf. univ. dr. Cornelia Tatu, membru de onoare Brașov

Lect. univ. dr. Jenő-László Vargha, Univ. Babeş-Bolyai Cluj- Napoca

Europa II
10.30 – 11.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
11.00 – 13.00Conf. univ. dr. Emilia Oprișan, Univ. din București, psiholog clinician principal și psihoterapeut specialist hipnoză clinică ericksonianăEuropa II
12.30 – 13.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
13.00 – 15.00

Design pentru adicție sau “De ce nu ne oprim telefonul mobil?!”

Prof. univ. dr. Răzvan Andronic, Univ. Spiru- Haret Brașov

Europa II
14.30 – 15.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
15.00 – 16.00Pauză de prânz
16.00 – 18.00

Diagnosticul diferenţial în tulburările controlului impulsului

Lect. univ. dr. Cătălin Marius Gherasim, psiholog principal, formator și supervizor

Europa II
17.30 – 18.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
18.00 – 20.00

Ordinea naşterii în abordarea psihoterapiei adleriene

Lect. univ. dr. Cătălin Marius Gherasim, psiholog principal, formator și supervizor

Europa II
19.30 – 20.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier

 

Sâmbătă – 6 aprilie 2019

Interval orarPrezentăriSăli
9.00 – 11.00Prezentări de lucrări a  key note speakears și prezentări de lucrări, cerecetări, studii de caz, postere participanți

Prof. univ. dr. Richard Page, Univ. Georgia, U.S.A.

Conf. univ. dr. Emilia Oprișan, Univ. din București

Lect. univ. dr. Jenő-László Vargha, Univ. Babeş-Bolyai Cluj- Napoca

 

 

Europa II

10.30 – 11.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
11.00 – 13.00

Cine e mai smart: telefonul sau proprietarul

Jenő-László Vargha, PhD, psihoterapeut principal, formator și  supervizor

Europa II
12.30 – 13.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
13.00 – 15.00

Dependență, independență, autonomie și conexiune. Misiunea lui Superman

Krisztina G. Szabó, PhD, psihoterapeut principal,

formator și  supervizor

Europa II
14.30 – 15.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
15.00 – 16.00Pauză de prânz
16.00 – 18.00Conf. Univ. dr. Ioana lepădatu, psiholog clinician principalEuropa II
17.30 – 18.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
18.00 – 20.00

,,Roluri și influențe educaționale asupra elevilor –

premise ale adicțiilor”

Psiholog principal dr. Nicoleta Adet

Psiholog specialist Cristina Bleoțiu

Psiholog drd. Adelina Cristina Cheșcă

„Paradoxul promisiunii recompensei. Între Scylla dependentei si Caribda anhedoniei.”

Dr. Georgiana Gane, psihoterapeut principal,

formator și  supervizor

Europa I

 

 

Europa II

19.30 – 20.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier

 

 

Duminică – 7 aprilie 2019

Interval orarPrezentăriSăli
9.00 – 11.00Prezentări de lucrări a  key note speakears și prezentări de lucrări, cerecetări, studii de caz, postere a participanților

Conf. Univ. dr. Ioana lepădatu, Univ. Spiru- Haret, Brașov

Conf. univ. dr. Emilia Oprișan, Univ. din București

Conf. univ. dr. Marilena Ticușan, Univ. Spiru- Haret, Brașov

 

 

Europa II

10.30 – 11.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
11.00 – 13.00

 Te descurci? Știi? Poți? Cum?

Eficiența interacțiunilor socioemoționale

Conf. univ. dr. Marilena Ticușan,

psiholog clinician principal

Europa II
12.30 – 13.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
13.00 – 15.00

ADICȚII – Studiu de caz a 3 subiecţi cu alcoolism,

persoane private de libertate

Doina Bagilică, psiholog clinician principal

Mădălina Mihaela Benedek, psiholog psihologie aplicată în domeniul securității națioanle și psihologie clinică

Livia-Anda Ștefîrcă, psiholog principal psihologie aplicată în domeniul securității națioanle

Europa II
14.30 – 15.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
15.00 – 16.00Pauză de prânz
16.00 – 18.00

Basme teraputice- strategii în prevenția și tratarea adicțiilor

Conf. Univ. dr. Ioana lepădatu, psiholog clinician principal

Europa II
17.30 – 18.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier
18.00 – 20.00

Avantajul unui  Grup de sprijin pentru Familii cu probleme de: alcool/ drog/ joc

Marton Gyöngyi, psiholog clinician principal și psihoterapeut

Europa II
19.30 – 20.00Pauză interactivă și feed back-uriFoaier

 

REZUMATE LUCRĂRI KEY NOTE SPEAKERS

Adicţiile – de la substanţe la tehnologie

Autor: Jenő-László Vargha, PhD

Univ. Babeş-Bolyai Cluj / Psi-Focus

Dacă adicţiile de substanţe înrobesc o parte din omenire practic de le originile ei, apariţia celor care ne leagă de tehnologie este de dată recentă. Prezenţa adicţiilor de substanţe în lumea noastră reprezenta o realitate „de când lumea” – dureroasă, dacă nu chiar terifiantă, pentru mulţi dintre noi – atunci când ne-am născut, în timp ce majoritatea dintre noi am putut asista atât la procesul de naştere a tehnologiilor care ne-au invadat între timp viaţa, cât şi, implicit, la dobândirea de către acestea a statutului de adicţii.

Prezentarea noastră îşi propune realizarea unei paralele între aceste două categorii de adicţii, fixându-şi ca obiectiv să răspundă – prin prisma datelor furnizate de cercetările ştiinţifice recente – la întrebările:

  • Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc adicţiile de substanţe şi adicţiile de tehnologie?
  • Care sunt consecinţele obiective ale adicţiilor de tehnologie?
  • În ce măsură este justificată extinderea termenului de adicţii la cele de tehnologie şi, implicit, insistenţa pentru includerea acestora în viitoarele ediţii ale sistemelor de clasificare a tulburărilor mentale (DSM, CIB)? 

    Design pentru adicție sau “De ce nu ne oprim telefonul mobil?!”

    Autori:

    Anca-Olga Andronic, conf. univ. dr., Facultatea de Psihologie și

    Științele Educației Brașov, Universitatea Spiru Haret;

    Răzvan-Lucian Andronic, prof. univ. dr., Facultatea de Psihologie și

    Științele Educației Brașov, Universitatea Spiru Haret.

     

    În România, numărul de cartele SIM active este de aproximativ 23 milioane, iar piata de „telefoane inteligente” a avut in 2018 cea mai importanta crestere din ultimii ani. Pe langa multiple beneficii potentiale, utilizarea cotidiana a mobilului este insotita de comportamente de tip adictiv, prea putin studiate in Romania.

    Articolul trece in revista diferitele efecte psihologice ale folosirii de tip adictiv a telefonului mobil, precum si elemente prin care aceasta dependenta este incurajata de diferitele aplicatii, concepute (cel putin la nivel declarativ) pentru a ne optimiza existenta.

    Cuvinte cheie: adictie, telefon inteligent, retele sociale.

 

REZUMATE WORKSHOPURI

Cine e mai smart: telefonul sau proprietarul

Autor: Jenő-László Vargha, PhD

Univ. Babeş-Bolyai Cluj / Psi-Focus

Telefoanele mobile au devenit „deştepte” încă din 1992, dar era lor a început cu adevărat doar 15 ani mai târziu, odată cu lansarea primului iPhone. Ideea originală, care a stat la baza dezvoltării smartphone-urilor a fost aceea, de a le permite utilizatorilor extinderea accesului la Internet, cu ajutorul telefonului mobil. Micile dispozitive portabile urmau să elibereze posesorii dornici de accesul la Internet, de dependenţa de calculator. În scurt timp, s-a dovedit însă, că – în mod paradoxal –au ajuns mai degrabă să-i înrobească printr-o nouă formă de adicţie (nomofobia), ale cărei repercusiuni asupra stării psihologice de bine se pot dovedi a fi dintre cele mai serioase.

Workshopul nostru ăşi propune următoarele obiective:

  1. Prezentarea caracteristicilor definitorii ale nomofobiei şi ale mecanismelor care stau la baza funcţionării adicţiei de smartphone.
  2. Examinarea vulnerabilităţii participanţilor faţă de nomofobie şi a măsurii adicţiei acestora la smartphone.
  3. Experienţierea câtorva dintre tehnicile eficiente ce pot fi utilizate în cadrul tratamentului persoanelor afectate de nomofobie..

Dependența de adrenalină în mediul militar, boală profesională

Autori:

Mihaiela (Grimbovschi) Avramescu, psiholog

Cristina Chițimuș, psiholog

Veronica Jardan, psiholog

Stresul și tulburarile psihice au fost întotdeauna o parte a vieții militare, în special în timpul și după război, iar reacțiilor emoționale ale combatanților trebuie să  li se acorde o atenție deosebită, soldații adunând handicapuri grave, traume și boli profesionale, unele recunoscute, altele nu.

Armata este un grup de persoane care, de obicei, sunt instruiți și echipați pentru a îndeplini sarcini de securitate națională în situații unice și adesea haotice și pline de traume. Aceste situații pot include lupta în prima linie, urgențele naționale, misiunile de menținere a păcii sau scenariile de răspuns la dezastre.

De-a lungul timpului, militarii care au participat la misiuni internaţionale şi care ulterior au parcurs şi etapa de evaluare postmisiune au relatat că există o serie de manifestări, însă acestea nu conturează tabloul clinic al TSPT.

Chiar dacă nu există (încă) cazuri raportate de TSPT în rândul militarilor, există cazuri de soţii şi copii care au cerut ajutorul specialiştilor, există răni, există consecinţe, pe care militarii le resimt, soţiile de militari le resimt, copiii de militari le resimt, familiile de militari le resimt.

Doua dintre nevoile fundamentale ale omului sunt antagonice: cea legată de siguranță, înțeleasă ca stabilitate și păstrarea zonei de confort, dar și nevoia de imprevizibil, reprezentată de ideea de varietate, noutate și incertitudine. Cei doi poli ai acestor doua nevoi ar fi monotonia și riscul extrem. O viață echilibrata este data de balansul fin între cele doua zone, adoptând atât poziții de siguranță cât și cele de risc, nu neaparat în cantități egale.

Prin natura activității prestate militarii sunt obligați constant să își puna organismul într-o stare de alertă maximă, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Devin astfel consumatori involuntari de cantități mari de adrenalina, ceea ce duce în timp la  dependență.

Dependenţa de adrenalină se manifestă atât la nivel fizic, cât şi la nivel psihologic, aceasta devenind un mod de viaţă.

În acest context, apare necesitatea de a ști cum pot fi gestionați tot acești factori, pentru a nu sacrifica nici programul și ritmul de zi cu zi și nici starea optimă de sănătate,  care sunt metodele care pot ajuta dependenţii de adrenalină să îşi reducă nivelul de stres şi să îşi îmbunătăţească calitatea vieţii.

Cuvinte cheie: stres, adrenalină, dependență, mediul militar, boală profesională

Dependență, independență, autonomie și conexiune. Misiunea lui Superman

Autor: Krisztina G. Szabó, PhD

Psi-Focus/ Rewire- Flexible Psychology, K?

Drumul nostru prin viață începe printr-o dependență aproape totală, fizică și emoțională de cei ce ne îngrijesc. Învățăm să stăm și să umblăm pe picioarele noastre – la propriu și la figurat – cu atât mai repede și mai bine, cu cât avem parte de siguranță – tot fizică și emoțională – în acest parcurs. Pe de altă parte, maturizarea nu înseamnă o independență totală, în fiecare moment al existenței noastre. Dincolo de faptul că unele situații de viață vor implica, în mod necesar dependența, în relațiile noastre de zi cu zi, pur și simplu, ducem cu noi ”copilul interior” care are în continuare nevoie să depindă, în siguranță, de cei din jur. Cu toate acestea, ”Supereroul” sau ”supereroina” au fost până nu demult idoli socio-culturali încurajați inclusiv de trendurile psihologice dominante. El/ea este invulnerabil/ă, supercompetitiv/ă și in – dependent/ă. Dacă ne gândim puțin la povestea lui Superman, putem observa că este interesantă, atât ca istoric al ”venirii pe lume” a personajului în lumea benzilor desenate, cât și ca poveste a eroului ca atare. În esență, după o serie de rescrieri și respingeri la publicare, Superman apare ca un bebeluș venit de pe o altă planetă, care este refuzat de orfelinat datorită ciudățeniei sale (superputerile), rămânând până la urmă în grija cuplului care îl găsise. Noii săi părinți îl îndrumă pe Clark (numele său de ”adopție”) să își folosească darul (superputerile) în folosul umanității. El devine astfel Salvatorul, Luptătorul Binelui. Chiar dacă nu a stat în intenția (conștientă) a autorilor la vremea aceea, povestea lui Superman ne descrie povestea copilului care este străin în lumea în care trăiește, care este ”altfel” și care încearcă din răsputeri să dea un sens cât mai bun existenței sale.

Dar ce legătură să fie între ”dependență” și ”dependență”? Dincolo de conceptualizarea adicțiilor ca reprezentând niște obiceiuri proaste (nesănătoase), ne putem gândi la ele ca fiind comportamente de evitare, strategii pe care le dezvoltăm pentru a evita unele trăiri dificile, cărora nu știm cum altfel să le facem față; cel mai adesea este vorba de evitarea unui ”gol”, legat, poate,tocmai de lipsaposibilității unei dependențe sănătoase și autonome, în trecut și în prezent, în relațiile semnificative.

Atelierul de față propune o abordare procesuală și relațională a dependenței problematice și vă invită să (re)descoperim împreună condițiile interne și externe ale deconectării (față de propria persoană și față de ceilalți), respectiv modalități experiențiale pentru a identifica trăirile evitate, ”acoperite” prin comportamentele adictive și pentru a dezvolta strategii mai satisfăcătoare de a le face față.

 

Paradoxul promisiunii recompensei. Între Scylla dependentei si Caribda anhedoniei.

Dr. Georgiana Gane, formator și supervizor psihoterapie integrativă,

psihoterapeut hipnoză clinică ericksoniană, medic psihiatru

Trasăturile caracteristice dependenței sunt: compulsia, controlul deficitar, persistența, recidiva și dorinta intensă.

La nivel neurobiologic, dependențele angrenează și stemele de atașament-recompensa și stimulare- motivare care nu mai sunt reglate de zonele din cortexul prefrontal dedicate “judecatii“ și controlului impulsului. Pentru toate aceste sisteme ce procesează emoțiile și guvernează comportamentul, mediul emoțional al micii copilarii e cel care are rol decisiv.

Absența stimulării socioemoționale adecvate în perioadele critice alocate de natura dezvoltării acestor sisteme va modela corespunzător creierul copilului, presetând bazele neurobiologice ale sensibilității la stres, deficienței autoreglării emoționale și absenței diferențierii. Pe acest teren, Himerele prind viață și putere, promițând autodefinire și valoare, echilibrare și liniștire emoțională, scop și invulnerabilitate în fața spaimei și durerii.

Esența Himerei constă tocmai în faptul că ceea ce este promis și căutat prin dorință, nu e niciodată trăit pe deplin. Dar prețul Himera și-l obține: schimbarile neurobiologice conduc la pierderea plăcerii de pe urma altor tipuri de experiențe, la sensibilizarea încrucișată cu hormonii de stres și la dezvoltarea sensibilizării drogului.

Utilizând simbolurile și imaginile metaforice ale mitului Himerei, workshopul își propune să ilustreze tâlcurile biologice ale trăirilor și manifestărilor comportamentelor dependente.

Angrenând resursele simbolice și imaginile arhetipale în cheie neuroștiințifică, workshopul țintește să inspire participanții în crearea și parcurgerea propriei călătorii eroice transformatoare de sine prin strapungerea letală a Himerelor pustiitoare de sens.

Participanții vor avea ocazia să experimenteze utilizarea creativă de tehnici și instrumente aparținând terapiilor expresive, hipnozei ericksoniene și psihologiei abisale, țesând intervenții fundamentate neuroștiințific, psihodinamic și existențial, individualizate și adaptate nevoilor fiecărui client.

Cuvinte cheie: neurobiologie, Himera, dorință, călatoria eroului

 

Avantajul unui  Grup de sprijin pentru Familii cu probleme de: alcool/ drog/ joc

Autor: MartonGyöngyi

Se va crea o situație de lucru – un grup de sprijin adhoc din participanți, cu bilețele ,,rol de joc” pentru a evidenția concluziile.

Lucrez cu Grupuri de sprijin pentru Familii de 3 ani de zile, bilunar, unde vin cupluri în care unul din parteneri a renunțat brusc la consum, din motive bine întemeiate (medicale, profesionale sau legale). Motivația rațională (extrinsecă) de a opri consumul are șanse miciîn menținerea unui comportament abstinent. Implicarea reală și corectă a partenerului în procesul de recuperare  a dependentului este scopul meu inițial, pentru a păstra contactul cu dependentul, până la apariția motivației intrinsece.

Grupurile deschise se desfășoară sub Asociația Psihosfera organizație care s-a înființat în 2012 pentru a ajuta femeile în situații defavorizate și pentru înființarea unui centru de recuperare a dependenților de alcool.

Ședințele se derulează pe o temă aleasă de psiholog, sugerată de membrii grupului, prezentată nonformal și un exercițiu practic (conform psihoterapiilor în care m-am format). Grupul funcționează ca un catalizator de teme personale și,de cealaltă parte, conștientizează comportamentele repetitive, identificate prin ochii celorlalți. Concluziile sunt personale, formulate de dependent despre el și de codependent despre el.

Strategiaeste de sprijin, limitat clar, verbalizat, nu de susținere necondiționată a dependentului de către codependent.

Dintre rezultate, pun accent pe îmbunătățirea comunicării, atitudine de cooperare în locul controlului,  creșterea coeziunii cuplului prin manifestarea afectivității, și stabilizarea mai repedă a comportamentului abstinent,  ca o nouă etapă a homeostaziei cuplului.

 

ADICȚII – Studiu de caz a 3 subiecţi cu alcoolism,

persoane private de libertate

Autori: Doina Bagilică, psiholog clinician principal și logoped,

Mădălina Mihaela Benedek, psiholog psihologie aplicată în domeniul

securității națioanle și psihologie clinică

Livia-Anda Ștefîrcă, psiholog principal psihologie aplicată în domeniul

securității națioanle și specialist psihologie clinică,

            Adicțiile se întind pe o largă fenomenologie psihică și comportamentală umană.

Cazurile noastre le-am întalnit în rândul persoanelor condamnate, care execută pedepse privative de libertate în  Penitencarul Brăila. Ele au fost supuse unei anamnaze detaliate și testului de Diagnoă experimentală a pulsiunilor personalității puse la punct în 1937 de Leopold Szondi. Deși atât de vechi își păstrează și astăzi valabilitatea și autenticitatea.

Planul nostru de abordare a fost după anamnază, aplicarea testului Szondi cu analiza factorilor și vectorilor pulsionari individuali. Apoi am elaborat grafice ale factorilor pulsionali de fațadă, de culise experimental (ce s-a întamplat în trecutul apropriat sau în subconștient) și culisele teoretic (ce se va întampla în viitor). În felul acesta dupa aplicarea a 9 testări cu aceste fațete, am format un profil general pe parcursul a două săptămâni de testare. Apoi am aflat formula pulsională a profilelor (dacă acestea se găsesc în tabelele creeate de Leopold Szondi) cu diferite sindroame și boli psihice, viitoare și diferite socializări și sublimări în caracter și profesiune.

În plus am facut coeficientul de tendință al tensiunii încărcărilor și descărcărilor diferitilor factori, pentru a depista dacă  subiectul este  în stare de boală sau tulburare psihică.

În concluzie vom compara profilele personalității cu pulsiunea de contact și caracterul, pentru a depista dacă cei 3 subiecți aveau o predispoziție la adicții.

Cuvinte cheie: testul Szondi, adicții, factori și vectori pulsionari, culise experimental, culisele teoretic, profil general, coeficient de tendință, tulburare psihică, predispoziție

 

Roluri și influențe educaționale asupra elevilor –

premise ale adicțiilor

Psiholog principal dr. Nicoleta Adet, profesor psihopedagog –

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.1, Mun. Ploiești

Psiholog specialist Cristina Bleoțiu, profesor logoped –

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Prahova

Psiholog drd. Adelina Cristina Cheșcă, profesor logoped –

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Prahova

Trăim într-o societate plină de tentații. Din dorința de a încerca lucruri noi, de a ne satisface anumite nevoi, de a ne integra în anturajul pe care îl frecventăm, de a deveni mai atractivi, de a protesta împotriva autorității de orice fel, de a ne relaxa, de a trece peste anumite probleme sau a obține stări plăcute din punct de vedere psihic și fizic devenim, fără să ne dăm seama, dependenți de ceva.

Prin acest workshop, ne propunem să îmbinăm bunele practici pentru a reuși să răspundem unor întrebări cheie:

– Cum putem identifica copiii predispuși la adicții?

-Cine poate identifica predispozițiile?

– Care ar fi semnele care ne pot duce cu gândul la situațiile de risc?

– Ce pot face persoanele din preajma copiilor în sensul prevenției?

Educația parentală contribuie la conștientizarea factorilor de risc, a mediului și comportamentelor favorizante și poate sugera modalități de prevenire a adicțiilor prin crearea unor situații favorizante iar abordarea pozitivă a comportamentelor copiilor se bazează pe învățareași încurajarea comportamentelor dezirabile.

La finalul workshop-ului,Roluri și influențe educaționale asupra elevilor – premise ale adicțiilor, dorim să evidențiem rolurile și tipurile de influențe care pot crea acel mediu favorizant instalării adicțiilor, dar și să inventariem o serie de metode și tehnici specifice prin care se poate influențași direcționa pozitiv comportamentul copiilor astfel încât să se prevină instalarea acestora.

Cuvinte cheie:adicții, prevenție, educație parentală, abordare comportamentală pozitivă, stare de bine.

 

REZUMATE LUCRĂRI

 

Studiul utilizării smartphone-ului de către elevii de liceu

Autori: Timea Barabási-Madár, Jenő-László Vargha, PhD

Univ. Babeş-Bolyai Cluj / Psi-Focus

 

Se apreciază, în general, că adolescenţii dedică excesiv de mult timp aplicaţiilor de pe smartphone-ul lor şi că acest lucru are un impact negativ asupra stării de bine şi chiar asupra sănătăţii psihologice. Dincolo însă, de aceste aprecieri izvorâte mai degrabă din observaţii nesistematizate, avem nevoie de măsurători obiective, atât ale magnitudinii fenomenului, cât şi ale consecinţelor sale. Totodată, elaborarea unor programe eficiente care vizează diminuarea dimensiunilor nomofobiei, presupune identificarea factorilor de vulnerabilitate faţă de adicţia la smartphone.

În prezentul studiu, efectuat pe 258 elevi de liceu (clasele IX-XII), ne-am propus să investigăm frecvenţa şi dimensiunile nomofobiei, raportul dintre utilizarea obiectivă a smartphone-ului şi estimarea subiectivă a timpului petrecut pe mobil, respectiv asocierea dependenţei de smartphone cu flexibilitatea psihologică, autodeterminarea, singurătatea, depresia, anxietatea şi stresul.

Participanţii au completetat cinci scale de autoevaluare, care vizau nomofobia (Scala adicţiei la smartphone – SAS), flexibilitatea psihologică (Chestionarul pentru acceptare şi acţiune – AAQ-II), depresia, anxietatea şi stresul (DASS-21), singurătatea (Scala pentru singurătate revizuită – R-UCLA) şi autodeterminarea (Indicele funcţionării autonome – IAF). Timpul petrecut pe smartphone a fost monitorizat cu ajutorul a două aplicaţii: Moment (pentru iPhone) şi Quality Time (pentru Android).

 

Roluri și influențe educaționale asupra elevilor – premise ale adicțiilor

Autori:

Psiholog principal dr. Nicoleta Adet, profesor psihopedagog,

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.1, Mun. Ploiești

Psiholog specialist Cristina Bleoțiu, profesor logoped,

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Prahova

Psihologdrd. Adelina Cristina Cheșcă, profesor logoped,

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Prahova

 

Trăim într-o societate plină de tentații. Din dorința de a încerca lucruri noi, de a ne satisface anumite nevoi, de a ne integra în anturajul pe care îl frecventăm, de a deveni mai atractivi, de a protesta împotriva autorității de orice fel, de a ne relaxa, de a trece peste anumite probleme sau a obține stări plăcute din punct de vedere psihic și fizic devenim, fără să ne dăm seama, dependenți de ceva.

Prin acest workshop, ne propunem să îmbinăm bunele practici pentru a reuși să răspundem unor întrebări cheie:

– Cum putem identifica copiii predispuși la adicții?

-Cine poate identifica predispozițiile?

– Care ar fi semnele care ne pot duce cu gândul la situațiile de risc?

– Ce pot face persoanele din preajma copiilor în sensul prevenției?

Educația parentală contribuie la conștientizarea factorilor de risc, a mediului și comportamentelor favorizante și poate sugera modalități de prevenire a adicțiilor prin crearea unor situații favorizante iar abordarea pozitivă a comportamentelor copiilor se bazează pe învățareași încurajarea comportamentelor dezirabile.

La finalul workshop-ului,Roluri și influențe educaționale asupra elevilor – premise ale adicțiilor, dorim să evidențiem rolurile și tipurile de influențe care pot crea acel mediu favorizant instalării adicțiilor, dar și să inventariem o serie de metode și tehnici specifice prin care se poate influențași direcționa pozitiv comportamentul copiilor astfel încât să se prevină instalarea acestora.

Cuvinte cheie: adicții, prevenție, educație parentală, abordare comportamentală pozitivă, stare de bine.

 

Adicţia emoţională în relaţie cu ataşamentul dependent – Perspective ale vindecării prin raportare la sinele reprezentaţional şi reflexiv pentru atingerea unei forme de ataşament securizant

Autor:  Andreea Petecilă, psiholog

Dependența afectivă se încadrează în categoria new addictions (dependente noi), unde se includ toate formele de dependență, fără o implicare a unor substanțe de natură chimică (medicamente, alcool, droguri, etc.).

Fiecare individ este într-o anumita măsură dependent de alți oameni, dar nu este rar să întâlnim persoane care se gasesc în situația de a trai un real conflict din cauza sentimentului lor de dependență accentuată.

Pentru o persoană dependentă de dragoste, raţiunea întregii existenţe se reduce la a găsi iubirea adevărată, nu contează de câte ori. Dependenţa de dragoste este o problemă reală, nicidecum o nouă găselniţă a medicilor psihiatri. Fireşte, dragostea implică şi gelozie şi posesivitate însă pentru dependentul de dragoste partea frumoasă a oricărei relaţii se spulberă într-un nor de deziluzie, complexe şi frustrări.

Persoanele care prezintă manifestări ce sugereaza dependența emotională sunt persoanele ale căror granițe psihice sunt difuze, persoane care au un tip de atașament anxios și  care pot țese împreună cu ceilalți doar relații simbiotice ale caror consecințe sunt distructive.

Dependența emoțională se poate manifesta gradual și poate crește treptat, atingând cote foarte înalte: crize de gelozie, control (al timpului tău, al telefonului tău, al agendei tale, etc.), posesie, abuz, manipulare, șantaj emoțional.

Atașamentul securizant este unica formă de atașament sănatoasă de care ai nevoie și pe care trebuie să o și poți oferi, la rândul tău. În cadrul legăturii de atașament securizant nu există dependență, nu există control, nu există manipulare, nu există pretenții. Există autonomie emoțională, există încredere, există respect, există reciprocitate și există simetrie. Este tipul de atașament prin care creștem împreună cu celălalt, stiind că avem rădăcini separate care nu se încâlcesc și granițe foarte clare care nu devin difuze, știm întotdeauna cine suntem, fiecare – separat și împreună.

În acest tip de relații nu ne simtim folosiți, nu ne simțim inferiori și contribuim din dragoste pentru celălalt și pentru relația cu el/ea la ceea ce înseamnă, concret, relația noastră – de la aspecte administrative, până la tot ceea ce are nevoie relația. Comunicăm, nu avem așteptări nerealiste și avem curaj să fim vulnerabili, știind că celălalt nu se folosește de vulnerabilitățile noastre. Dar pentru ca toate acestea sa se întample, trebuie sa îți dai voie să experimentezi corect începutul relației și să nu sari peste etape – să nu te grabești spre sex și să nu te arunci în relație fără să observi cine este persoana pe care ești pe cale să o lași în viața ta.

Concepte cheie: adicţie emoţională, adicţie, ataşament dependent, ataşament securizant, sine reprezentaţional, sine reflexiv, vindecare

 

Adicția alimentară- un concept controversat.

Modalități de definire, evaluare și intervenție terapeutică

Autor: Drd. Mustață Andreea Elena,

Universitatea București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației,

Spitalul Clinic de Urgență Profesor Doctor Agrippa Ionescu

 

Lucrarea prezentă a avut ca obiectiv analiza literaturii științifice care abordează problematica adicțiilor alimentare. Deși adicția alimentară este un concept controversat în practica clinică, în lucrarea de față sunt identificate în literatura de specialitate principalele direcții teoretice care susțin includerea acesteia în categoria generală a adicțiilor. Sunt prezentate studii care indică prezența unor caracteristici comportamentale și biologice specifice adicțiilor de substanțe la persoanele care prezintă adicții alimentare. Cu toate că este adesea inclus în categoria tulburărilor alimentare, literatura de specialitate atrage atenția asupra diferențierii conceptului de adicție alimentară de concepte cum ar fi obezitatea sau alimentația compulsivă. Cu toate acestea, adicțiile alimentare pot sta la baza obezității, precum și a unor afecțiuni medicale ce au la bază stilul de viață, ceea ce atrage atenția asupra identificării unor metode de evaluare și intervenție terapeutică. Lucrarea prezentă identifică o serie de instrumente de evaluare a adicției alimentare, dintre care cel mai utilizat este Yale Food Addiction Scale, precum și modalități de intervenție terapeutică. Modelul stres-coping, precum și modelul stadiilor schimbării au fost identificate ca fiind cadre de referință de la care se poate porni în abordarea psihoterapeutică a persoanelor care prezintă adicții alimentare. Ca metode de intervenție, au fost identificate cele utilizate frecvent și pentru alte tipuri de adicții, cum ar fi interviului motivațional, terapia prin acceptare și angajament sau terapii bazate pe mindfulness.

Cuvinte cheie: adicție alimentară, caracteristici biologice, caracteristici comportamentale, obezitate, intervenție psihoterapeutică

Influența migrației economice externe a părinților privind participarea copiilor rămași acasă la educația școlară

 

Autor: Cristea (Pleşan) Niculeta,

psiholog Cabinet Individual de Psihologie,

profesor logoped C.J.R.A.E. Hunedoara,

  1. Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea din București

Cauzalitatea migrației economice externe a românilor prezintă un caracter multifactorial: astfel, factorii de respingere implicați fiind reprezentați de neajunsurile și de sărăcia din România, cât și de lipsa sau oportunități reduse în ceea ce privește dezvoltarea personală, profesională ori materială. Factorii de atragere acționează în sens invers, ca un miraj al străinătății, economia dezvoltată a țărilor de imigrație, cât și veniturile semnificativ mai mari celor pe care le-ar fi obținut în țară permițând creșterea calității vieții din punct de vedere material, prin achiziționarea de bunuri și uneori, acumularea de capital.Efectele fenomenului migraţiei economice externe a românilor asupra participării copiilor la educația școlară nu au fost doar benefice, de aceea prezenta lucrare îşi propune o abordare a acestui fenomen din perspectiva procesului instructiv-educativ, încercând să surprindă percepţia principalilor actori sociali implicaţi: copiii, părinţii acestora, persoane cărora le sunt încredinţaţi copiii cu părinţii plecaţi la lucru în străinătate, cadre didactice, consilieri şcolari, autorităţi locale.

Cuvinte cheie: migrație economică, calitatea vieții, proces educațional

 

Avantajele tehnicii Sandtray în munca cu dependenții de alcool/ drog/ joc

Lucrare aplicativă

Autor: MartonGyöngyi

Fiind un psiholog clinician format în psihodramă, psihoterapie sistemică de familie și cuplu, specializat și pe tratarea adicțiilor folosind interviuluimotivațional, dispun de tehnici care să le aplic în evaluarea și consilierea persoanelor cu adicții.După 15 ani de muncă la  secția de psihiatrie, am lucrat la Clinica Aliat Omega, și la Asociația Psihosfera, ambele oferind servicii pentru persoane dependente de alcool/drog/jocuri de noroc.

Tehnica Sandplay, cu minunata lădiță cu fund albastru, restrânge tot ce făceam înainte într-o încăpere, pe un plan mult mai mic, mult mai cuprinzător pentru ochi și pentru a reda clientului ceva mai mult la sfârșitul orei decât încăpea în cuvinte.

Strategia :Foloseam tehnica din Sandtraydoar la sfârșitul ședinței terapeutice, pentru a vizualiza ceea ce am lucrat verbalîn ședință sau în momente de impas pentru a aduce o temă în procesul psihoterapeutic.

Avantajele tehnicii – pentru client :

1.Îmbogățire afectivă și verbală–prin miniaturile folosite în lădițe, prin coloristica și forma lor

2.Rapiditate -cu care lucrează ne surprinde

3.Focalizare– pe elementele importante ale procesului

4.Impuls de schimbare– prin înlocuirea miniaturilor

– pentru relația terapeutică :

1.Conținere – un sentiment nou/vechi pentru client -terapeutului care „e autorizat pentru a  fi prezent la procesul de schimbare”folosind neuronii oglindă, situație asemănătoare conținerii uterului

2.Lipsă de dependență  in relația client -terapeut, – avantajul imens,deoarece terapeutul îl conține, nu îl orientează/îl conduce, clientul comunică cu eul propriu, el face ordine interioară.

 

 

Abordarea adicției de substanțe din perspectiva Analizei Tranzacționale

Autor: Dr. psih. Daniela Simache

Lucrarea prezintă o imagine a procesului intrapsihic al consumatorului dependent de substanțe începând de la apariția paternului adictiv și până la finalizarea procesului terapeutic. Premisele acestei lucrări sunt cazurile întâlnite în activitatea de psiholog clinician și psihoterapeut a autoarei (începând din secțiile de detox și postcură și continuând cu programele de intervenție din domeniul nonguvernamental și cu practica privată din ultimii 10 ani). La baza demersurilor realizate  se află Modelul structural al Stărilor Eu-lui(E. Berne, 1961, 1966) și cel al Simbiozei de ordinul 2(Schiff et al., 1975; Stewart & Joines, 1987). Strategia de abordare are la baza principiile analizei tranzacționale relaționale, în care tranzacțiile empatice și folosirea relației transferențiale ca suport pentru deblocarea internă și depășirea pasivității și a desconsiderărilor. Terapia răspunde astfel deficitului problematic(de informații, abilități, experiențe sau permisiuni) al clientului. În continoare, prin construirea unui Părinte Intern Grijuliu Pozitiv se inițiază procesul intern care va putea să-i susțină, gradual, în asumarea riscurilor necesare schimbării. Finalitatea întregului demers este capacitatea de energizare a tuturor stărilor Eu-lui(conexiunea adecvată între Copil, Părinte și Adult) și atingerea autonomiei, fapt confirmat de renunțarea la consumul abuziv și de schimbările făcute în stilul de viață.

 

Rolul părinților și a cadrelor didactice în prevenirea consumului de alcool la minori

Autor: drd Lupu Nicoleta,

profesor Centrul Școlar pentru Educație Incluziva, Brașov

Alcoolismul este o problemă de sănătate publică. Statisticile privind consumul de alcool în rândul minorilor sunt de-a dreptul îngrijorătoare. Conform analizei de situație din iulie, 2018 efectuate de Institutul Național de Sănătate Publică, România ocupă locul 5 în topul țărilor cu un model de consum de alcool de tip excesiv. În România, consumul de alcool la populația în vârstă de 15 ani este de 14,4 l de alcool pur per persoană pe an, cu o evoluție crescătoare.

Articolul de față promovează implicarea părinților în prevenirea debutului consumului de alcool la copii și a cadrelor didactice care în colaborare cu specialiștii, prin campanii de informare în școli pot forma un comportament responsabil în rândul tinerilor față de consumul de alcool.

Articolul debutează cu un scurt istoric despre alcoolism, oferind răspunsuri la întrebarea ”Ce este alcoolismul?”, sunt prezentate grupurile vulnerabile și sunt descrise cauzele consumului de alcool. Articolul continuă cu descrierea efectelor alcoolului asupra organismului, manifestările clinice ale alcoolismului și tulburări afective în alcoolism. Pornind de la studii privind alcoolismul părinților și relația de co-dependență se accentuează rolul părinților, fiind descrise stilurile parentale care pot influența consumul de alcool la minori.

Articolul se încheie cu rolul cadrelor didactice în informarea și formarea unui comportament responsabil în ceea ce privește consumul de alcool.

Cuvinte cheie: consum de alcool, prevenție, rolul părinților, rolul cadrelor didactice

 

Cazul Alexandru- studiu de caz

Autor: Laurențiu Oprea, psiholog clinician, poet,

jurnalist coordonator a ziarului ,,Informația săptămânii” de 24 de ani,

scriitor, membru a Uniunii Scriitorilor Cluj- Napoca, autor a 33 de cărți 

 

Alexandru are 29 de ani şi provine din mediul urban. Este de profesie inginer mecanic. Terminând Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, acum trei ani, a apelat la psiholog, fiind adus de părinţi, datorită următoarelor probleme:

– practicarea excesivă a jocurilor de noroc,

– consum excesiv, intermitent, de alcool,

– dezinteres faţă de muncă.

A avut o viaţă frumoasă, mai ales că, spre deosebire de alţi copii, el era un introvertit şi îi plăcea mult să citească. A citit biblioteci întregi. A fost un copil bun, ascultător, iar la şcoală lua note bune. Avea o memorie bună, dar pe undeva îşi vâna notele. Ştia când ar trebui să fie asculat şi atunci punea mai mare accent pe materia respectivă. A făcut liceul Energetic în Sibiu, stând la internat. De sâmbăta după-masa până lunea stătea la bunica. În vacanţele de vară îi plăcea să meargă la lucru, ba pe un şantier, ba pe la vreun restaurant, făcând de toate, mai ales că tatăl îi spusese că adevărata viaţă este a doua şcoală, în sensul că să nu-i fie greu de nicio muncă, pentru că aşa înveţi ceva.

A fost atras de jocurile electronice în anul IV de facultate, când avea 23 de ani. Primise bani atât de la tată cât şi de la mamă, plus că făcuse şi el în vară când a lucrat la gară ca zilier, la descărcat vagoane de piatră spartă. Pe atunci mânca şi mult, de se speria bunica de el. Câte două sau chiar trei porţii de om normal, dar nu se îngrăşase. Se simţea plin de viaţă, având o forţă şi o energie ieşite din comun. Se simţea invincibil, aşa că a acceptat să joace la jocuri electronice, cu colegii, la bufetul gării, la ieşirea din schimb. Atunci a câştigat echivalentul a 500 de euro. I-a cheltuit pe toţi cu colegii.

A început iar să joace, gândindu-se că n-are ce să i se întâmple, crezând că a scăpat de obsesia jocului. A câştigat, dar i-a fost fatal. Tot câştigul l-a pus înapoi în aceeaşi zi şi mai mult, de atunci a început să bea şi să se considere nefericit. Pierderile au început să fie tot mai mari. Îşi neglija serviciul, prietena, educaţia, somnul şi avea tendinţe de suicid.

 

,,Atitudini pro și contra fumat la preadoloescenți și adolescenți”

Dr. Dăscălescu Cristina Anca,

medic primar medicină de famile,

formator împreună cu echipa de proiect

 

Argumente Proiectul „Pro și contra fumatului la preadolescenți și adolescenţi” contribuie la educarea grupului ţintă pentru a decide împotriva fumatului, chiar dacă există legi care interzic vânzarea de ţigări copiilor. Acesta este un proiect educaţional în domeniul conştientizării şi sensibilizării preadolescenţilor şi adolescenţilor asupra modificărilor psihofiziologice produse de consumul de tutun.

Presiunea grupului ,tranziţia şcolară şi presiunea socială, imitarea modelelor curiozitatea şi nevoia de a experimenta ceva nou , tendinţa de “emancipare”, de opoziţie şi protest faţă de interdicţiile părinţilor ,exemplul părinţilor care sunt dependenţi financiar şi emoţional de ţigară, publicitatea, reclamele subversive sau necunoașterea  riscurilor  pentru sănătate  cu atitudini de genul ”bunicul a fumat toată viaţa lui, a ajuns la 80 de ani şi fumează şi astăzi“ sau ”mă pot lăsa oricând vreau de fumat“, sunt câteva cauze identificate la grupul țintă.

Abordarea corectă, la nivelul şcolii, pentru prevenţia şi combaterea fumatului se bazează pe un model de educaţie în care toţi elevii şi toţi adulţii din şcoală şi din familie învaţă să exerseze abilităţi care ţin de starea de sănătate, de dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă (cooperare, implicare, grijă, ataşament), iar relaţia democratică creează un mediu psihosocial constructiv, impulsionând creşterea şi dezvoltarea adolescenţilor.Se va realiza o informare asupra efectelor negative ale fumatului, prin implicarea partenerilor şi o formare a unui mod de viaţă sănătos. Activităţile din cadrul proiectului vor genera situaţii de comunicare, relaţionare, autocunoaştere, implicare activă, manifestare artistică. Astfel dorim să reducem fumatul în rândul preadolescenţilor şi adolescenţilor prin informarea corectă asupra manifestării ulterioare a consumului de tutun, precum şi riscurile la care se expun.

Scop principal: reducerea fumatului în rândul preadolescenţilor şi adolescenţilor;

Obiectivul specific este de formarea şi dezvoltarea unei atitudini responsabile în rândul grupului ţintă faţă de consumul de tutun.

Obiectivele  specifice sunt reprezentate de îmbunătăţirea cunoştinţelor grupului ţintă asupra efectelor negative ale fumatului, activ şi pasiv, asupra sănătăţii, conştientizarea cauzelor fumatului care generează schimbări psihofiziologice majore la grupul ţintă și dezvoltarea unei stategii active antifumat pentru însuşirea de către grupul ţintă a unor abilităţi privind un stil de viaţă sănătos, fără tutun.

Am ales ca și standarede de performanță cunoaşterea riscurilor tutunului asupra sănătăţii (cancer, afecţiuni ale aparatului respirator, afecţiuni cardiace, astm bronşic), identificarea riscurilor fumatului pasiv, implicarea lor în formarea unei atitudini conştiente şi responsabile pro sau contra fumat;renunţarea lor la fumat.

METODE, TEHNICI DE LUCRU,  FORME DE ORGANIZARE:

În realizarea proiectului se folosesc materiale PPT, video, filme, afișe, pliante pe care le  primesc toți participanții, documentare, CD și jocuri tematice. Se vor realiza seminarii interactive, concursuri tematice, ateliere de lucru, prelegeri integrate armonios. Ulterior gradul de satisfacție poate  fi evaluat prin chestionare ce vor fi completate atât de elevi cât și de părinții lor.

Rezultateale așteptate sunt: reducerea cu 50% a numărului de fumători în rândul grupului ţintă, prevenţia şi combaterea fumatului în rândul elevilor prin formarea deprinderilor de a evita comportamente nesănătoase, antrenarea şi implicarea unui număr cât mai mare de elevi şi cadre didactice în activităţile proiectului, mediatizarea proiectului pe Internet şi în cadrul comunităţii, sensibilizarea şi educarea elevilor în scopul formării şi dezvoltării unei atitudini conştiente şi responsabile asupra consumului de tutun prin formarea unei atitudini pozitive faţă de sănătate, dezvoltarea creativităţii prin realizarea unor lucrări originale, îmbunătăţirea sănătăţii elevilor fumători, implicarea continuă a comunităţii locale (medic, poliţist, antrenor sportiv) în activităţile şcolii și ridicarea prestigiului şcolii.

Cuvinte cheie: atitudini pro şi contra fumat, preadolescenţi,  adolescenţi, stil de viață sanogen.

Grupul de prieteni și comportamentul elevilor de liceu

Autor: Doarina Julecătean,

psiholog clinician specialist, psihoterapeut

Adolescenţa nu este în mod necesar o etapă de vijelie şi de frământări, dacă adolescentul nu se găseşte într-un mediu înconjurător care să-i înfăţişeze necontenite restricţii şi frustări, faţă de care individul nu este pregătit şi pentru care nu are soluţii adecvate. Unii autori mai susţin că mult discutata criză a adolescenţei reprezintă criza unui „grup” social şi că ar fi un fenomen postbelic, fără precedent.

Reluând, în fond, discuţia despre „spiritul de grup”, în mod normal, grupul de prieteni ar trebui să fie, întotdeauna, un factor care să ajute, să sprijine integrarea socială a tânărului. Tânărul găsindu-se într-o fază de dezvoltare în care acumulează cunoştinţe şi îşi formează o concepţie despre viaţă, ar trebui- implicit- să-şi asume responsabilităţi.

Grupul de prieteni tinde să-i transmită concepţii despre lume şi viaţă, dar e de remarcat faptul că anumiţi tineri care se devotează peste măsură grupului de prieteni, deşi îşi caută aici personalitatea(păgubită, după opinia lor, în propria familie),exact în grup şi-o pierd, căci sunt obligaţi, ca toţi membrii grupului de altfel cu excepţia unuia singur: „şeful”, să se supună. Rezultatul : opus celui scontat. Majoritatea tinerilor care- după opinia mea- eşuează în asemenea grupuri, sunt copiii- adolescenţii cărora părinţii le-au aplicat metoda: „Lasă-l să facă ce vrea!” Evoluţia pedagogiei familiale la noi a instaurat un climat de înţelegere caldă, afectuoasă, şi un spirit democratic, binevenit în relaţia părinte-copil.