Misiunea noastră pe Pământ este de a face cunoscut necunoscutul din noi, adică de a face cunoscut pe Dumnezeul din noi.
Pentru ca să împlinim această menire este nevoie să lucrăm mult și conștient cu noi, pentru a discerne, a judeca corect ce alegeri facem în viața de zi cu zi, clipă de clipă, moment de moment.
În primul rând este necesar să fim conștienți și responsabili că fiecare gând, vorbă, sentiment sau faptă ne scrie realitatea viitoare. În sensul că odată emis ceva, merge în univers, se încarcă cu energie de aceeași vibrație și revine la creator.
De aceea se spune că Dumnezeul central (Tatăl Ceresc) a lăsat omul stăpân peste animale, păsări și toate vietățile pentru a fi creator. Prin aceasta omenirea a înțeles creația doar ce se vede: un copil, o casă, doar lucruri fizice materiale, adică văzute de simțurile noastre din spectrul vizibil; dar de mii de ori sunt mai multe și mai importante lucrurile care nu se văd în spectrul nostru, cu ochii fizici.
Noi toți vedem aceste realități energetice și informaționale prin simțământ și apoi prin trăire.
Aici intervine discernământul sau dreapta judecată, înainte de a emite ceva. După ce am emis este prea târziu. În acest caz mai putem șterge prin rugăciuni, concentrare, meditații directe asupra a ceea ce am creat. Adică avem șansa să ne răzgândim și să ștergem ce am creat. Adică noi am făcut, noi putem desface.
Vorba părintelui Ieronim de la schitul Bucium (fostul meu duhovnic – decedat în 2001): „Uite Niculina vin la mine şi îmi dau acatiste să mă rog ca să li se rezolve o anumită problemă, dar ei nu fac nimic; eu îi pot ajuta doar 10 la sută dar dacă ei nu fac inversul la ce au făcut nu se întâmplă mare lucru”.
Din păcate foarte mulți din necunoaștere așteaptă să le dezlege altcineva ce au făcut ei. Chiar dacă de multe ori vrem să responsabilizăm pe altcineva să dezlege pentru noi (preoți, duhovnici, maeștri), nu vor avea succes, deoarece creația se întoarce la creator, așa cum noi ne întoarcem în sânul Tatălui Ceresc.
Una este să lucrăm cu noi și să mai cerem ajutorul cuiva (duhovnici, vindecători, prieteni, parteneri, maeștri) și una este să lăsăm la voia întâmplării aceste lucruri.
Astfel emitem diverse prostii (emisii necorespunzătoare) și apoi spunem, cum vrea Dumnezeu să se întâmple una ca asta? Ce nu înțelegem de multe ori este că Dumnezeu este Iubire, Bucurie, Pace și nu el ne dă acea experiență ci noi am creat-o cândva atunci când nu am avut discernământul necesar să emitem responsabil pentru a ne crea o realitate fericită. Adică Dumnezeu îngăduie, deoarece avem liber arbitru, asta e legea pe care ne-a lăsat-o, o lege peste care nici el nu trece. Prin libertatea noastră de a alege am creat ceva și acel ceva se întoarce la creator.
De ex: atunci când critici, judeci, înșeli pe cineva mai devreme sau mai târziu vei atrage în viața ta situații prin care vei fi criticat, judecat, înșelat.
Pentru a nu mai întâlni astfel de situații este bine să fii responsabil și conștient de tot ceea ce faci.
Este un drept al tău să primești ceea ce vrei, Dumnezeu îți dă conștiință și prin colapsarea energiei prin câmpul cuantic se materializează ceea ce vrei.
Maestrul Ramtha spune: „Conștiința și energia creează natura realității”.
De exemplu optimiștii, care au o încredere totală că totul va fi bine și vor căpăta ce vor – așa li se întâmplă; versus pesimiștii care cred în rău și ghinioane și atrag în realitatea lor acele rele în care cred.
Astfel gândul concentrat aduce după sine materializarea a ceea ce am gândit. Dacă gândim corect fără să încălcăm demnitatea cuiva, atunci vom avea parte doar de experiențe care duc la pace și bucurie.
Avem nevoie de discernământ atunci când ne confruntăm cu reguli și norme impuse de familia de bază și de societate, care sunt spre binele nostru și care nu.
Iar ca să discerni trebuie să cunoști. Cunoașterea este ingredientul cel mai important pentru a putea avea opțiuni în ceea ce privește calitatea vieții noastre.
Partea cea mai grea în a ne cunoaște este cu educația pe care am primit-o în cei şapte ani de acasă. Aici e greul pentru a reuși să ne cunoaștem și a vedea ce s-a implementat în mintea noastră, în concordanță cu ființa noastră divină și ce nu era în concordanță cu noi. Pentru aceasta va recomand o carte deosebita: „Drumul către tine însuți”, autor M. Skott Peack, editura Curtea Veche.
De ce am spus că aici e greul? Deoarece noi în acea perioadă am preluat de la cei din jur (familia de bază, grădinița) tot din comportamentul, atitudinile, modul de a soluționa problemele, mod de gândire. Acestea s-au implementat în creierul nostru liber ca niște programe în calculator, au devenit obișnuințe au intrat în mintea subconștientă şi acum sunt ca o a doua natură a noastră.
Atunci ni s-a implementat scenariul de viață. De aceea nu știm prea bine dacă unele atitudini sunt ale noastre și le alegem noi sau vin ca urmare a informațiilor din programare?
De aceea cunoașterea rațională și spirituală fac casă bună pentru a ne redescoperi și regăsi ființa divină.
Dezvoltarea discernământului ne duce la pace și liniște sufletească în sensul că dacă suntem atenți și conștienți de deciziile pe care le luăm pentru a nu ne călca pe Sine, ființa noastră divină nu mai are de suferit, suntem mereu bucuroși și fericiți și devenim mai responsabili în a ne realiza misiunea de a face cunoscut necunoscutul din noi.
„Confluența dintre cunoaștere, înțelegere și practică,
îți împlinește viața” (Sri Sri Ravi Shankar)”
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiţă